Animals: Nemurirea sufletului petrecerii

30 de ani poate fi o vîrstă frumoasă dacă știi ce să bei, iar cele două Laura (Holliday Grainger) și Tyler (Alia Shawkat) au testat și perfecționat meșteșugul. Colege de apartament, tovarășe de noapte și în bună măsură partenere de lungă durată și apropiate cînd vine vorba despre convingeri și/sau frustrări existențiale – chiar dacă de cele mai multe atît de naive că par adunate din articole motivaționale găsite pe BuzzFeed sau Medium. În cele din urmă, comedia unei crize a vîrstei e mai vizibilă (și mai profundă?) decît gravitatea ei, iar Emma Jane Unsworth, care a scris romanul cu același nume, face treabă bună așezînd în plan secund cugetările pedante. Sau, cum glumește Tyler la un moment dat: „Tragedy plus time equals comedy”. De fapt, Tyler mai dă una memorabilă, spre final: „Do you hear that? It’s the non-sound of the suburbs. They sell it as peace, but really, it’s just death closing in.”

Scenariul reușește chiar să se auto-ironizeze de cîteva ori pe parcurs, unele replici profunde fiind aruncate în derizoriu de diferite personaje. Tot Tyler: „You sound like those fuckin’ motivational cards. Thirty isn’t hurty”. În momente de genul ăsta îți poți aduce aminte bineînțeles de reflecțille din Trainspotting sau Fight Club, dar cele de aici sînt departe de golurile din stomac pe care ți le provoacă celelalte. Mai mult, (semi-)dependența de droguri e tratată superficial. Dacă în roman se ajunge la supradoză, în film lucrurile se rezolvă cu o mahmureală distractivă. De fapt, nu te gîndi nici atît de departe către tragicomediile suburbane ale lui Mike Leigh, îmbibate în dialog tenace și situații ridicole, ci mai degrabă putem vorbi despre un aproape Russian Doll la dublu în care, pentru cele două eroine ale noastre, fiecare noapte începe să se repete și să-și piardă din farmec, de data asta fără nicio intervenție miraculoasă. Sau genul ăla de film lejer care îi face pe jurnaliștii presei culturale mercantile să exclame: Witty and smart!

7/10 ★