Weird City: Săracii bogați

Aproape fiecare episod din Weird City, proaspăta aventură în long-form a multi-talentatului Jordan Peele, îți aduce aminte de prietenul ăla care explică glumele sau de alt prieten care spune numai bancuri seci. Dezolant de „ne-amuzant”, pastișă grosolană la Black Mirror, dar și cu ecouri din filme precum Equilibrium, Elysium sau chiar Her. Aș fi putut trece cu vederea însă salata de referințe dacă premizele la îndemînă ar fi fost mai mult decît „Cîte glume poți face despre aceeași glumă?”. Mai exact, e vorba despre șase episoade, dintre care aș zice că ultimele două sînt dintre cele reușite (primul are mai degrabă shock value pentru că, hey, Al Bundy!), în care umanitatea trăiește Below sau Above the Line. Primii, cum ar zice capitaliștii, săraci și înapoiați, ceilalți superiori din punct de vedere moral și tehnologic (doar votează cu USR, nu?).

Urmează, pe rînd, ironii mai mult sau mai puțin fine, dar și cîteva momente sarcastice briliante („Ce fel de yoga e aia?”, se întreabă un locuitor deasupra liniei cînd ajunge dincolo și observă un om al străzii care doarme pe saltea, întins pe spate), despre lumea în care chiar vom trăi, dacă mai trăim mult în asta: eșecul aplicațiilor de dating, efectele lipsei de afectivitate și apropiere umană, haosul imoral al experimentelor de laborator, ridicolul iluziei că putem mînca organic pe o Planetă tot mai poluată, impostura activismului sau corectitudinii politice sau competiția sterilă a berilor cît mai artizanale. Dar, mai întîi de orice, e despre aroganța celor bogați.

De ce să-l vezi? Deși previzibil și destul de anost pentru o comedie, actorii își intră savuros în roluri, iar absurdul situației e o curiozitate în sine. Plus pentru cîteva replici memorabile, de genul: „Where’s the best place to find a poor kid? A house!”

6/10 ★