The Highwaymen: Doi pensionari, prea multe arme

Bonnie & Clyde sînt un subiect mai sensibil decît Dragnea & Dăncilă. Imaginați-vă un film despre cei doi din urmă, care se îndrăgostesc sălbatic unul de celălalt și mai mulți ani la rînd fură, șpăguiesc sau dau legi tîmpite. Greu de luat în serios o astfel de ecranizare, nu? Apoi, orice film inspirat de personaje adevărate e întotdeauna pe muchie de cuțit (presupuneri, prejudecăți, procese de intenție etc), iar The Highwaymen pică de pe marginea prăpastiei, oricît de simpatic mi-ar fi Woody Harrelson.

Spre exemplu, majoritatea personajelor, așa cum au fost ele scrise, au o problemă stridentă de personalitate: se răzgîndesc foarte ușor (inclusiv guvernatoarea Miriam A. Ferguson, ca și cum n-ar fi vorba despre a reactiva niște mercenari, ci despre faptul că nu vrea smîntînă la ciorba de perișoare). Mai avem un pumn plin cu scene inutile, care încearcă de fapt să umple lacunele factuale cu tablouașe romantice sau întîmplări fie irelevante & anoste (micul-dejun al lui Maney Gault), fie inoportun de stîngace, dintre care cea mai ridicolă e cea în care Frank Hamer (interpretat fără  amprentă de Kevin Costner) plătește niște puști să-i arunce în aer cîteva sticle goale – știm cu toții că așa se antrenează un Texas Ranger.

Scenariul se împiedică și în problematici discursive care nu sînt duse pînă la capăt. Gault are o strîngere de inimă cînd vine vorba despre a împușca o femeie sau de a împușca pe oricine, de fapt, mișelește. „We’re gonna shoot a man without fair warning?”, întreabă Gault, iar Hamer nu stă pe gînduri: „Well, Lord knows he does”. Gault, însă, ridică la fileu: „Yeah, well, Lord knows that’s what separates us from him”. Filmul continuă, iar dilema morală nu mai apare. Dimpotrivă, totul se termină cu glumița nesărată: „Manos arriba, motherfuckers”.

De ce să-l vezi? Ai răbdare pentru un aproape True Detective de divizia B, undeva prin anii ’30, în care dialogurile sînt ținute în viață de același Harrelson, iar interesul vizual de către directorul de imagine John Schwartzman.

5/10 ★