Now Apocalypse: Sex la lumina telefonului

„Movies are more irrelevant than books these days”, consideră Ulysses Zane, personajul principal interpretat de Avan Jogia în mini-seria gîndită de Gregg Araki, unul dintre regizorii indie-queer memorabili ai anilor ’90. Un statement auto-ironic, pentru că Now Apocalypse e deseori livresc și deși încearcă să demonstreze că este un film, în același timp funcționează și ca o aproape-satiră, aproape-pastișă – de la Friends la Sex and the City sau de la American Pie la The Perks of Being a Wallflower – „Everything in my life right now is a question mark” își începe vlogul Ulysses, iar asta e, firește, meta-dilema prezentului.

Totul e stropit cu lungi & intense partide de sex. Plus discuții existențiale despre monogamie, carieră, univers și așa mai departe, de obicei spirituale, istețe sau sarcastice („I’m a millennial, so sexual fluidity is kind of a requirement” sau „Tinder is like dicks flying at me 24/7”). Contra-cultură, de fapt, în culori vibrante, pe dream pop și shoegaze, atentă la detalii: tricouri cu pisici „tripate”, emoji-uri lipite pe pereți lîngă postere cu rockeri obscuri, recurența simbolulurilor pentru fulger sau a tratamentelor pentru cearcăne – !!! – sau curiozitățile naive ale lui Ulysses pentru colțuri întunecate de stradă.

O gașcă simpatică de milenari anxioși, dar kinky (Carly vrea să fie actriță, dar noaptea face videochat în fața laptopului, Ford e stereotipul ingenuu cu six-pack, iar Severine o femeie de știință care nu crede în monogamie), aflați în căutarea Sensului și Mizei, aproape întotdeauna nemulțumiți de ceea ce li se oferă, fie că e vorba despre o aplicație sau despre partenera care într-o seară se scuză că nu vă puteți vedea pentru că tocmai și-a tras-o cu fostul. De trei ori la rînd, chiar.

De ce să-l vezi? „Apocalipsa” socio-sexo-tehnologică a Generației Y în compoziții plastice. E doar prea lung și necesită răbdare – dar, chiar și în momentele monotone, Araki are un As vizual în mînecă.

7/10 ★