Arctic: Gheața e greu

Supraviețuitorul unui accident de avion trăiește singur de cîteva săptămîni sau poate chiar luni, dacă ne luăm după însemnările pe care le face, undeva în „Nordul profund”, unde atît Bear Grylls, cît și Tom Hanks ar fi părut pe lîngă charismaticul danez Mads Mikkelsen precum niște jucători de la Viitorul Constanța pe lîngă Mohamed Salah. Mai ales cînd toți zeii nordici, de la Thor la Ikea, par să se joace cu soarta lui.

Mai întîi, elicopterul care-l găsește se prăbușește. Un pilot se prăpădește, celălalt, o femeie bănuim japoneză (chiar dacă buletinul e thailandez, la un moment dat rostește „Watashi wa”), e rănită destul de serios, iar scandinavul nostru ia decizia să plece către un adăpost aflat la cîteva zile distanță – are, totuși, noroc cu o hartă detaliată a zonei, găsită în elicopter. Apoi, aceiași zei îi așază în cale niște stînci pe care nu poate să le urce împreună cu doamna imobilizată într-o sanie și în marea parte a timpului tăcută și/sau adormită.

După o scenă à la The Revenant, melodramatismul și neverosimilul sparg gheața: Overgård decide, într-un final, să o părăsească pe muribundă și să-și vadă de drum singur, doar că după cîțiva pași cade într-o crevasă, unde se rănește la picior. Se întoarce vinovat la ea și continuă drumul împreună vreo juma’ de oră pînă cînd undeva într-o vale niște băieți se opriseră cu elicopterul la o țigare.

De ce să-l vezi? E molipsitor de simplu, lent, dar eficient și atent la detalii, seducător vizual, iar Mikkelsen pur și simplu topește ghețari.

7/10 ★