Extremely Wicked, Shockingly Evil & Vile: Extrem de monoton

Să faci un film despre Ted Bundy e complicat, pentru că oricît de fascinant a fost în perioada respectivă, e greu să nu fie plictisitor astăzi – doar dacă nu cumva vorbim despre Lars von Trier și felul în care tratează ideea criminalului în serie, vezi The House That Jack Built. Mai mult, să-l pui pe Zac Efron să-l interpreteze poate fi de la dezastru în jos. Din fericire, acest Justin Bieber al industriei cinematografice își scoate colții de actor. Filmul, însă, nu.

Regizorul Joe Berlinger (care în anii ’90 s-a mai ocupat de un subiect controversat, vezi documentarul Paradise Lost: The Child Murders at Robin Hood Hills – oareșce inspirație și pentru sezonul al treilea True Detective) a mizat pe altă perspectivă, cea a lui Elizabeth Kloepfer, femeia care a trebuit să țină piept răsturnării dramatice de situație din viața ei.

Inconștient și/sau inevitabil, însă, interpretarea lui Lily Collins tot în plan secund pică. Efron iese în prim-plan, iar asta nu ajută: nici sarcastic, nici suficient de comic, deloc dramatic și lipsit de orice tensiune sau măcar groază, Extremely Wicked… reușește să fie fals & insuficient și să rateze tocmai acolo unde pare că și-a propus să reușească: dramatizarea unei relații care ia o întorsătură teribilă.

De ce să-l vezi? Ai răbdare măcar cîteva zeci de minute, Zac Efron și-a adus aminte că n-a mai jucat din Parkland.

5/10 ★