Hellboy: Reboot… pardon, rebut

Noul Hellboy s-a lepădat de sensibilitatea compozițională și complexitatea personajelor ieșite din mintea lui Guillermo del Toro acum vreo cinșpe ani, ba chiar a renunțat și la trabuc, de dragul de a se adapta așa-zisei lumi conștiente cînd vine vorba despre sănătate, dar care, în mod ironic, e în pragul autodistrugerii. În acest sens, trebuie să pornim mai întîi de toate cu look-ul: oricît de simpatic & amuzant ar fi David Harbour (Hopper din Stranger Things), pare a fi totuși fratele mai norocos (cu două găuri!) al lui Arseface din Preacher.

Gîndit la granița dintre gore și comedie de către regizorul Neil Marshall, meșter al filmelor de categorie B (vezi Dog Soldiers sau The Descent), Hellboy pe stil nou e haotic narativ, înțesat cu muzici de liceu, CGI pe stil Transformers (adică ridicol), personaje inutile & rudimentare, iar Harbour abia are timp să-și rostească replicile, în marea lor parte amuzante și/sau sarcastice, darămite să ofere expresie și profunzime personajului.

De ce să-l vezi? Ai trei slăbiciuni: una pentru David Harbour, alta pentru Diablo II și încă una, să zicem, pentru Chronicles of Riddck și/sau Underworld. Adică, ai chef de caterincă.

3/10 ★