Long Shot: Jurnalismul independent în slujba Statului

Au trecut mulți ani de la 50/50, prima colaborare dintre regizorul & scenaristul Jonathan Levine și Seth Rogen. În același timp, au trecut cîțiva ani de cînd Rogen nu prea mai e relevant. Poate de la The Interview încoace? Sau mai degrabă de la Neighbors? În fine… Iată-i făcînd din nou echipă, una întregită de Charlize Theron, aparent nepotrivită în primele cîteva zeci de minute, dar care în cele din urmă tocmai datorită încordării se potrivește rolului: o Secretară de Stat care candidează la alegerile prezidențiale americane, scoasă din conformismul & compromisurile politicii de către un jurnalist de investigație cam idealist, cam „gură spartă”, dar sincer și boem – deși titluri precum „The Two Party System Can Suck a Dick” sau „Fuck You Exxon” nu-i fac tocmai cinste.

Ciudat pentru o comedie, Long Shot e un slow burner. Cadrele sînt lungi, la fel și liniile de dialog (ceea ce ajută foarte mult să empatizezi cu personajele), fie că-s despre misoginism, corupție, propagandă politică în presă și alte chestiuni deși aparent la fel de „neobișnuite” pentru gen, în orice caz de cele mai multe ori amuzante și/sau pertinente – după ce aflăm că scenariul e al lui  Dan Sterling (a scris în trecut pentru King of the Hill sau South Park), tenta socio-politică n-ar trebui să ne mai mire. Astfel a ieșit o comedie de dialog cel puțin decentă, undeva între Pretty Woman și toate filmele a căror acțiune se învîrte în jurul unei campanii prezidențiale.

De ce să-l vezi? Nici prea #metoo, dar nici prea grosolan, filmul găsește echilibrul între morală și umor. Surprinzător de agreabil, deși previzibil.

7/10 ★