Greta: Vrei să fii prietena mea?

Greu să rezist tentației de a vedea un film cu două actrițe uber talentate, Chloë Grace Moretz (vezi Carrie sau The Equalizer) și Isabelle Huppert (vezi The Piano Teacher sau recentul L’avenir). Bonus: Maika Monroe, din It Follows. Așadar, un trio de invidiat, cum s-ar spune, atenuat însă de un scenariu stîngaci. Povestea psihopatei Greta care ademenește o tînără inocentă, Frances, în căsuța ei idilică, aproape provensală, de pe o străduță lăturalnică din Manhattan e kitsch & (fără să vrea?) tragicomică – vedeta filmelor de Grand Prix-uri Huppert e principala responsabilă pentru asta, din multe puncte de de vedere subevaluată și nepotrivită. (Pe de altă parte, ce-i drept, filmul are cîteva metafore delicios de bizare despre singurătate.)

Alte probleme? Cîteva scene de suspans ridicol de neverosimile, dintre care o amintesc mai ales pe cea în care personajul intră în propria casă, lăsînd ușa de la intrare deschisă și evitînd să aprindă lumina, preferînd să bîjbîie prin beznă. Un tată inexistent în viața fiicei sale chiar și după ce bănuiește că a fost răpită. Cea mai bună prietenă care nu anunță dispariția la poliție, avînd în vedere că nu era primul conflict între Frances și Greta. Apropo de Frances, e cumplit de naivă, un fel de Scufița Roșie în casa de turtă dulce (paradoxal, capabilă să reacționeze, dar numai pentru că așa îi cere scenariul). Și alte chestiuni de bun-simț, aș zice, pe care le vei descoperi pe parcurs și care slăbesc mult un film altfel rafinat vizual, cu nuanțe neo-goth & cîteva compoziții remarcabile.

De ce să-l vezi? Ai o slăbiciune pentru Huppert, care, în cele din urmă, deși ar fi meritat un scenariu mai solid, duce pînă la capăt, de dragul amuzamentului, un rol caricatural.

5/10 ★