Rocketman: De sacrificiu

În caz că nu prea îți mai aduci aminte cine e Elton John, fac un scurt rezumat: starul pop care a debutat la începutul anilor ’70, mimînd proaspăta scenă glam rock (vezi T. Rex sau David Bowie) și topind inimi cu single-uri precum „Your Song” sau „Tiny Dancer”. Starul pop care apoi a virat spre așa-zisul Adult Contemporary (vezi „I’m Still Standing”, „Nikita” sau „Sacrifice”) și, mai ales, acel star pop care în timpul unei furtuni, după o porție generoasă de cocaină, a sunat la recepția hotelului să-i convingă pe angajați să facă ceva în privința vremii.

Întîmplarea nefericită face ca și acest film să fie controlat de actorul-mai-nou-regizor Dexter Fletcher (aparent incapabil să dramatizeze nici măcar eforturile unei broaște țestoase de a traversa strada și deja îngrijorător de încăpățînat să taie cadre la secundă ) și supervizat de vedetă ca în cazul Bohemian Rhapsody (ținut din scurt de nesăratul Brian May).

Inevitabil, a ieșit încă o varză superficială, cu scene fugitive și/sau de generic. Pe deasupra, minciuni. Tatăl lui Elton John, portretizat ca un părinte neglijent, rece și autoritar, a fost de fapt cel care i-a cumpărat primul pian și în plus l-a încurajat să meargă la școala de muzică. Într-un interviu din anii ’90, John povestește că mama sa l-a susținut după ce i-a dezvăluit că e gay, iar primul lui manager, Dick James (interpretat de meșterul Stephen Graham), nu a fost deloc gagiul spurcat la gură, care a luat peste picior primele cîntece. Nu mai zic nimic despre faptul că EJ ajunge la dexintoxicare abia în 1990…

Rămînem măcar cu scenele musical? Mă îndoiesc. Ceva mai ridicol decît concertul din clubul Troubadour, cînd Elton și publicul levitează împreună, n-am văzut demult – și cel mai probabil de cînd nu mă mai uit la Nickelodeon. Cea în care cîntă „Tiny Dancer” seamănă cu o reclamă Tuborg filmată la Electric Castle. Iar sugestia că muzica are legătură directă cu întîmplările din viața omului e izbitor de obraznică: majoritatea versurilor erau scrise de Bernie Taupin.

De ce să-l vezi? E, totuși, mai ușor de suportat decît Bohemian Rhapsody.

4/10 ★