5 filme #DeVăzut cu Tilda Swinton

Vedeta scenei art-house în anii ’80 & ’90, Tilda Swinton s-a pus pe treabă la Hollywood la începutul anilor 2000, cu rolul secundar din The Beach. A urmat o serie spectaculoasă, în filme precum trilogia The Chronicles of Narnia, Michael Clayton, Burn After Reading, Only Lovers Left Alive, Snowpiercer sau Doctor Strange. Iată cîteva mai puțin cunoscute, pe care probabil le-ai ratat.

Caravaggio (1986)

Debutul ei în lungmetraj, după ce Derek Jarman, unul dintre regizorii britanici importanți ai avangardei (pe lîngă cinema, a regizat mai multe videouri pentru The Smiths sau Pet Shop Boys), a distribuit-o într-un exercițiu estetic deosebit și o reinterpretare homoerotică & ironică a vieții celebrului pictor și a perioadei în care a trăit. Pentru Swinton a urmat o colaborare de lungă durată cu Jarman, care s-a prăpădit în 1993, anul în care apăreau Wittgenstein și auto-briografia experimentală Blue.

Young Adam (2003)

Dramă erotico-existențialistă, cu interpretări naturaliste, petrecută în Scoția anilor ’50, ecranizare a romanului scris de Alexander Trocchi, în regia lui David Mackenzie (vezi Starred Up sau Hell or High Water). Swinton în rolul unei femei din clasa muncitoare, care trăiește împreună cu fiul, soțul (deosebitul Peter Mullan) și ajutorul acestuia (Ewan McGregor) pe o barcă care transportă cărbune. Despre narcisism, moralitate, tragedie.

Thumbsucker (2005)

Unul dintre rolurile ei lejere, cel al mamei unui puști de 16 ani care încă își suge degetul, într-un film regizat de Mike Mills (vezi Beginners și 20th Century Women). Asistentă socială fascinată de un actor celebru, pe care încearcă prin diferite metode inoportune & ridicole să-l întîlnească, Audrey completează gașca adulților cu propriile lor probleme adolescentine – alături de o distribuție generoasă: Vincent D’Onofrio, Keanu Reeves, Vince Vaughn și Benjamin Bratt.

I Am Love (2009)

Prietenia de lungă durată a lui Swinton cu regizorul italian Luca Guadagnino și-a consumat vîrful acum zece ani. Deseori preocupat de melodramele celor foarte (sau chiar obscen de) bogați (vezi A Bigger Splash sau Call Me By Your Name), Guadagnino încă nu și-a depășit Io sono l’amore (nici măcar cu remake-ul Suspiria), fabula riguroasă, dar subtilă, despre pasiune.

We Need to Talk About Kevin (2011) (fotografie principală)

Alt rol memorabil al ei, dar și al junelui Ezra Miller, în filmul regizat de Lynne Ramsay (vezi și You Were Never Really Here), unul preocupat îndeosebi cu imponderabilități psihologice & estetică subtilă (mai puțin în cazul prim-planurilor încordate). Film despre compromisuri și nepotriviri, dar și falsificări emoționale, care nu explică, nu incriminează, ci doar observă și întreabă, spart în episoade pe care nu e musai să le ordonăm cronologic, pentru că oricum vorbim despre o familie sfărîmată.