Joker: O palmă cu dreapta, alta cu stînga

Pentru un film bazat pe benzi desenate, lansat într-un aproape 2020 îndoctrinat CGI de Marvel Cinematic Universe și alte francize, și regizat de un meșter al comediei (Todd Philips, omul responsabil cu seria The Hangover), noul Joker reușește să fie un film (aproape?) artistic comparativ cu cele realizate de DC Comics în mai ales ultimul deceniu, (aproape?) frapant de preocupat cu studiul personajului, imagine & compoziție chiar și pentru tradiția seriei Batman și chiar și pentru cei mai optimiști dintre cinefili. Chiar dacă Todd Phillips nu e tocmai vreun auteur, uneori reușește în stilul unor David Fincher, ba chiar aduce un omagiu filmelor The King of Comedy, în care un comediant eșuat devine obsedat de gazda unui show de televiziune, sau Taxi Driver, ambele regizate de Martin Scorsese.

În același timp, încearcă să împace două febre ideologice: una de dreapta, care consideră că societatea naște monștri, alta de stînga, care e convinsă că Guvernul, prin instituțiile sale, e responsabil pentru aproape tot ce e greșit în ea, de la sărăcie la – în cazul nostru – marginalizarea celor care suferă de boli mintale. Asta îl face inegal & indecis. Dar și imparțial, asemenea personajului principal, Arthur Fleck aka Joker, care nu are vreo intenție politică, ba chiar mai mult decît atît, tot ce își dorește e „să vadă Lumea cum arde”.

Deși merită aplaudat pentru curaj artistic, scenariul scris în tandem de Phillips și Scott Silver (vezi 8 Mile sau The Fighter) e prea evident, prea repetitiv și previzibil, de la scenele în care Fleck e hărțuit pînă la cea în care mirosim demult cine va fi executat în direct. Iar intriga secundară, care implică familia Wayne, e doar încă o picătură melodramatică de prisos, pusă acolo cu mîna, cum se zice, doar să-i umple paharul problematicului anti-erou. Astfel că Joker e, de fapt, doar două lucruri: Joaquin Phoenix, de la care mă așteptam să fie înfiorător de captivant, și manifest de stînga anti-clasă & anti-capitalism. Unul care în cîteva momente îți întoarce toate (pre)judecățile pe dos și îți face pielea de găină.

6/10 ★