Oricît de ridicol ar suna, danezul Mads Mikkelsen îmi e cel mai simpatic în reclamele Carlsberg. Firește, nici filmele de mai jos nu-s de aruncat, după ce am evitat celebrele Hannibal, Casino Royale sau Doctor Strange.

Pusher (1996) (fotografie principală)

Unul dintre printre primele roluri ale danezului e tocmai într-un film al lui Nicolas Winding Refn (exact, acel Refn care mulți ani mai tîrziu avea să devină un favorit al cinefililor de pretutindeni cu Drive). Pusher, care are și două continuări, e despre doi traficanți de droguri cam mărunți, dar gălăgioși și tupeiști. Chiar dacă departe de profunzimea unor La Haine sau Trainspotting, Refn se dă totuși în petec cu lentila superangulară și mișcările anxioase din cameră, la fel și un underground chic Mikkelsen (ras în cap + trening Everlast) aprig de afirmare.

Praga (2006)

Anul acela a fost unul exploziv pentru Mikkelsen, care mai apărea și în After the Wedding, o harababură bombastică nominalizată la premiile Oscar, dar mai ales în această dramă romantică intensă a regizorului Ole Christian Madsen (vezi și Flame & Citron). Intriga e în jurul unui cuplu care cam „bocăne și troncăne”, în timpul unei călătorii în capitala cehă, unde el, Christoffer, trebuie să-și aducă în țară tată decedat, iar ea, Maha (remarcabila Stine Stengade), să încheie la rîndul ei niște socoteli. 

The Hunt (2012)

Complicată și riscantă intrigă: o puștoaică de grădiniță îl acuză pe unul dintre educatori de expunere indecentă, iar aproape toată lumea dintr-un orășel danez o crede pe cuvînt. Din fericire, echipa Thomas Vinterberg (regie) & Tobias Lindholm (scenariu), care au mai lucrat împreună și la Submarino și Another Round (vezi mai jos), e capabilă să nuanțeze suficient conflictul, astfel încît să nu-și judece personajele. Iar Mikkelsen face un rol memorabil, mai ales cînd se ia la bătaie cu un măcalear într-un supermarket.

Arctic (2018)

Debutul în lungmetraj al regizorului Joe Penna (vezi și Stowaway de anul ăsta, produs de Netflix) e destul de banal, dar curiozitatea (spre deosebire de majoritatea filmelor despre naufragiați solitari, are avantajul că se petrece într-un cadru inedit) și interpretarea intensă a lui Mikkelsen te conving să-l vezi pînă la capăt. Iar spre deosebire de Cast Away, ai parte de realism contemplativ, nu discuții despre vreme cu o minge de volei. PS. O să-ți facă poftă de pește, deci să ai la îndemînă.

Another Round (2020)

Printre cele mai izbutite ale anului trecut, filmul regizat de același Vinterberg e natural, nepretențios și distractiv. Bașca, te atașezi instant de gașca celor patru prieteni și provocarea lor care, chiar dacă ridicolă, te intrigă pînă la final: aceea de-a consuma alcool „matematic”, pentru a menține toată ziua efectele euforice (și benefice!) ale acestuia. Încă rulează în cinematografele noastre – dau o bere, dacă nu-ți place.